queens of underworld, rise!

[Ivy Thibault]

• Ivy îi zâmbi lui Lexie în semn de scuze la remarca ei despre îmbrăcăminte. Apoi, când se pregăti să-i răspundă la întrebare apăru Kurt, care îi citi imediat toate intenţiile în minte. Spera că auzise şi partea cu Aş fii preferat să îţi spun eu personal sau Ai putea măcar să îţi ceri voie înainte să îmi invadezi mintea?. Şi, ca să facă lucrurile şi mai interesante, apăru Guillaume, iar lui Ivy îi îngheţă zâmbetul ironic pe faţă. Nu se aştepta să îl vadă aici. Deloc.
  
  "Bună, tuturor," bâigui ea, uitându-se dezorientată la toţi pe rând.
  
  Avea multe întrbări să îi pună lui Kurt, însă nu ştia sigur dacă putea de faţă cu Guillaume. Aşa că, pe moment se decise să aştepte, fără să menţioneze nimic despre război.
  
  "Deci," inspiră ea adânc, "nu prea pot să alerg în asta, aşa că încercaţi să nu vă băgaţi în probleme, vă rog. Apropo, voi doi, arătaţi superb," făcu ea, către Kurt şi Guillaume. Da, mereu crezuse că lui Kurt îi stă bine în mov, iar costumele îi prindeau bine pe amândoi. Însă încercă să nu se gândească la bicepşi şi tricepşi, aşa că o prinse pe Lexie de braţ.
  "Tu, vii cu mine la toaletă, ai nevoie de rochie, altfel atragi atenţia prea mult," făcu ea, spre fată. "Între timp, vă rog încercaţi să nu daţi foc muzeului, sau să îl aruncaţi în aer, sau orice altceva care împlică cuvintele furnici, boom sau orice alt nume de cod aveţi voi pentru masacru."
  Dădu să plece, însă îşi aminti că probabil Jules habar nu avea cine erau prietenii ei.
  "A da, Julien, Lexie şi Kurt," făcu ea, arătând spre cei doi pe rând.