two birds never sing the same song

[Astrid Eir Osmund]

• Incepu sa tremure in timp ce degetele lui ii atinsesera pielea in dorinta de a-i inlatura o suvita de par. In astfel de momente ii era greu sa-si faca ordine in ganduri si sa fomuleze o fraza coerenta. Nu stia ce putere avea tanarul asupra ei, dar cu siguranta sentimentele sale erau mereu diferite atunci cand era in prezenta lui.
  
  Il urmari cum batea cu degetele in masa si se intreba ce era inneregula. Oare se plictisise si voia sa plece? Era ea o companie atat de neplacuta? Sigur ar vrea sa fie in alta parte, isi spuse in gand si rasulfa greoi. Simtea in acel moment cum tot sangele i se duse in cap, iar obrajii ii devenira mai rosii ca niciodata. Deschide gura, spune ceva! se indruma singura.
  
  'Sunt bine' spuse ea imediat ce tanarul incerca sa-si arate grija. Nu stia de ce, dar nu-l credea. Ar fi vrut mai mult ca orice sa creada ca lui ii pasa de ea cu adevarat, dar ii era teama. Teama ca il va pierde din nou, iar inima ii va fi franta pentru a doua oara.
  
  Respiratia i se taia pentru cateva secunde cand auzi ca Victor s-ar fi putut sa ocupe un post de profesor la Hogwarts. Intregul chip i se lumina pentru mai multe momente destul lungi si incepu sa zambeasca fara a se putea opri. Nu-si putea imagina un lucru pe care si l-ar fi dorit vreodata mai mult decat asta. Ar fi putut sa-l vada zilnic la ore si el nu ar fi banuit nimic.
  'Mi-as dori sa am onoarea de a te avea profesor' sopti ea incepand sa surada. 'Asa ne-am putea vedea mai des' isi spuse fara sa vrea gandurile.
  Se bloca pentru o secunda, nestiind ce ar mai putea spune si apoi isi trecu degetele peste cele ale lui Victor. Isi amintea perfect cand il intalnise pentru prima data tot in acea cafenea. Putea descrie in detaliu momentul in care el o sarutase pentru prima data. Ii era atat de dor de acele clipe insa acum nu mai avea ce sa faca. Se indepartasera unul de celalalt si nu credea ca ar mai fi avut vreo sansa sa fie din nou ca la inceput.