call me

[Ophelia Wilde]

• Prezenta lui nu o afecta catusi de putin. Se obisnuise cu ideea,se obisnuise cu tot ce insemna tradare,minciuna,durere. Kurt o rupse din lumea ei si o aduse in mijlocul umilintei,saraciei,lipsei de autoritate. Mai bine un nimic decat ceva anume cu o semnificatie negativa. Compara situatia cu cea a unei calugarite care in trecut fusese o criminala in serie. Si ea ucise. Nu oameni,ci suflete. Nu le distruse corpul,ci inima si asta ranea mai mult decat daca ai fi infipt un cutit in spatele cuiva.
  
  Vocea rece si patrunzatoare a stapanului ei o facu sa isi revina. Fugi repede spre a-si indeplini sarcinile si in mai putin de cateva minute fu inapoi cu doua cafele. Doar dintr-o privire il intreba pe Malfoy daca mai era nevoie de ceva si primi un raspuns in acelasi mod,un raspuns care ii displacea mai presus de orice altceva. Era practic obligata sa stea acolo,sa ia parte la discutie.
  
  Si-ar fi dorit sa evite acest lucru insa nu avea de ales. Se aseza pe un scaun mic dintr-un colt,stand acum intre biblioteca si perete,caci fiind slaba ocupa tot acel spatiu relativ micut. Astfel se putea ascunde in spatele bibliotecii,refugiindu-se in lumea ei sau putea sa ii priveasca fara a-i stingheri. Era la alegerea ei. Prefera cea de-a doua varianta desigur. Era curioasa sa vada ce avea de gand Malfoy.
  
  Ii auzi totusi intrebarea si realiza ca avea sa ia parte la jocul lui,desi ea nu stia cum se joaca. Avea sa invete,era mereu o placere sa se supuna regulilor lui fiindca desi era crud,tiranic chiar,era subtil si facea astfel incat vanataile sa nu mai fie asa de vizibile si cicatricile atat de inspaimantatoare,aducatoare de amintiri neplacuta. '' Consider ca prezenta dumneavoastra il incanta pana peste masura asa ca o conversatie precum cele pe care stiti sa le purtati ar fi mai mult decat potrivita. Deci vorbiti,domnilor. Eu nu sunt aici,nu ma luati in seama.''