one hard ring of bell

[Ivy Thibault]

• Ivy ridică din umeri. Trebuia să mintă, sau măcar să spună doar jumătate din adevăr. Nu putea să spună că fusese torturată, pentur că ar trebui să dezvăluie şi motivele pentru care se întâmplase chestia asta de la început. Aşa că se hotărî să răspundă la întrebări pe rând.
  
  "Acesta este unul dintre locurile în care pot spune că am încredere," spuse Ivy. "Probabil pentru că nu m-a dezamăgit niciodată."
  O studie din cap până în picioare pe fată şi îşi dădu seama că arăta ca un fel de zeiţă războinică ce avea ca aliat natura. Avea frunze în păr şi nu purta pantofi, însă nu acesta era motivul pentru care Ivy o comparase cu acea zeiţă. Avea ceva în ochi ce trăda într-o anumită măsură, dorinţa de răzbunare pe care o ţinea înăuntru.
  
  "Am momente în care nu mai suport viaţa. Şi se pare că acum m-a prins exact în timpul cinei mele festive de la Minister," răspunse ea. Era adevărat. Acesta era motivul pentru care plecase în primul rând de la cină, iar acei vrăjitori întunecaţi o prinseră la marginea drumului, pe când se pregătea să Dispară.
  "Totuşi, ceea ce ai văzut tu aş fi preferat să nu fi văzut nimeni, aşa că ţi-aş aprecia discreţia," spuse Ivy cu un zâmbet.