call me

[Ophelia Wilde]

• Ii asculta cuvintele si se incrunta. Era o sluga,da,dar era sluga lui Malfoy si stia ca daca ar fi facut asta atunci ar fi ramas fara picioare. Ii spusese clar ca daca avea sa incerce sa fuga,avea sa-i taie picioarele,de va fura,va ramane fara maini. Daca se uita urat sau vorbea nepotrivit ar fi ramas oarba si muta iar daca inima ei ar fi inceput sa nutreasca sentimente pentru Kurt Malfoy,el ii jurase ca avea sa i-o scoata din piept si s-o arda in foc,sa ii arunce cenusa in mii de zari si sa o uite pentru totdeauna. Nu putea sa se intample asa ceva.
  
  Mai ales ca ea inca tinea la Michael. Il facuse sa ii tradeze numai pentru ca il vroia pe Malfoy in lanturi,ca un obiect de studiu,ca un animal intr-o cusca numai pentru a intelege ce gand nebun il facuse sa distruga inocenta si fericirea din ea,atunci,prima oara cand se intalnisera,prima oara cand o vazuse. Nu uitase privirea lui larga,intunecata,ca de animal,care isi cauta o prada. Si tocmai asupra ei se oprise pentru ca apoi,la trei luni dupa incidentul care se intamplase la Vrajustitie,in clipa in care el fusese acuzat si inchis pentru crimele savarsite,sa isi exercite puterea asupra ei iar ea sa il ajute sa evadeze,desi era doar un copil. De atunci ar fi trebuit sa isi ridice anumite semne de intrebare,dar fusese prea credula si speriata sa faca asta.
  
  '' Am spus sa vorbiti caci imi place sa va aud vocile,insa asta nu va da nici un drept sa imi calcati in picioare ... '' Se opri. Mandrie ar fi vrut sa spuna insa nu mai avea asa ceva.Era o slujnica si atat. '' Uitati ce am spus,domnule.''