call me

[Michael Stark]

• O privi pe Ophelia cu o raceala pura. Mai avea mandrie care putea fi incalcata in fata lui? Pentru ca el nu mai vedea in ea persoana de care se indragostise. Fusese orbit de ura ceva timp in urma si acum ura faptul ca ochii lui proaspat vindecati nu se puteau obisnui cu lumina. Isi adanci mainile in buzunare, intorcandu-se brusc spre Kurt cand ii auzi cuvintele.
  
  "Scuze, insa tu stii ce mi-a facut femeia asta? M-a distrus. Complet," incepu el, simtind cum se enerveaza incet-incet. "Si nu era sub conducerea unui imperator, nu fusese obligata sa faca asta. A facut-o pur si simplu. Si acum imi ceri sa ma duc sa o imbratisez doar pentru ca face ce vrei tu sa faca?"
  
  Se apropiase de Kurt si il privea drept in ochi, stiind ca arata ravasit si enervat, ceea ce nu i se intamplase de mult timp. Isi intoarse privirea spre Ophelia si se apropie de ea cativa pasi. O prinse de maini cu o blandete inexplicabila.
  "Tu erai aleasa," spuse el, incruntandu-se. "De ce ai aruncat totul, ca si cum eu as fi fost doar o jucarie? Cred ca imi esti datoare cu o explicatie."
  Ii lasa mainile si se indeparta, privindu-i pe Kurt si Ophelia pe rand, fiind contient ca mai tarziu va regreta faptul ca se rastise la barbat.