call me

[Ophelia Wilde]

• Privi intr-o parte,rusinata si plina de regrete apoi il privi pe Kurt,ca si cum i-ar fi cerut sa-i tina lacrimile inchise intre gene,sa nu le dea voie sa curga insa se intampla un singur lucrur si anume ca pe obrajii ei albi si reci incepura sa curga rauri intregi,iar ochii ei mari si cristalini devenira mai expresivi si se inrosisera. Simti o durere imensa si nu stia ce era insa avea sa afle mai tarziu ca Malfoy o eliberase de sub Imperius,lasand-o sa vorbeasca liber.
  
  Se ridica de pe scaun,simtindu-se mai vie din punct de vedere fizic dar mai goala si mai rece ca niciodata pe dinauntru.Merita o explicatie,da,si fara a-i mai pasa ca Malfoy se afla acolo,ii spuse lui Michael:
  ''M-a speriat reputatia ta. Si ca erai unul de-al lor,in timp ce eu eram in tabara opusa. M-am speriat ca tu vei fi primul care va face pasul asta,ca eu voi fi cea ranita. Am preferat sa ranesc decat sa mai fiu ranita inca o data - caci daca ai fi facut-o,viata mea nu ar mai fi avut sens si acum nu as mai fi trait.''
  
  Nu stia ca insemnase atat de mult pentru el,nu stia ca o iubise atat. Se temuse de reputatia lui,de ce vorbea lumea, de ce se stia despre el.Se temuse ca nu cumva sa fie predata lui Malfoy si ucisa,se simtise ca si cum ar fi dormit in pat cu dusmanul. Isi sterse in final lacrimile,apoi il privi pe Malfoy,rece,feroce,aproape venindu-i sa-l omoare:
  
  '' Mi-a lipsit increderea,domnule. Vezi ce face razboiul tau de doi bani?'' Si fara a mai adauga ceva,iesi din incapere. Ii era atat de rusine!