one hard ring of bell

[Veronique A. Dupont]

• Zambi putin incurcata si apoi o privi prelung pe vrajitoare. Nu fusesera prietene vreodata, dar Veronique n-o detestase niciodata. Pentru ea, Ivy nu era nimic mai mult decat o regina a frumusetii a carui chip ramanea intiparit pe retina oricarui barbat care o priviea chiar si pentru o fractiune de secunda. Femeia arata mereu ca scoasa din cutie si, pana in acea seara, n-o vazuse niciodata sa arate mai putin decat perfect. Acest gand nu-i dadea pace fostei viperine. Era singura ca ceva rau i se intamplase vrajitoarei pentru ca altfel nu ar fi acceptat niciodata sa arate in asemenea hal.
  
  'Nu-ti fa griji, Barbie. Secretul tau este in siguranta' ii explica femeia razand zeflemitor. Nu era absolut deloc invidioasa pe frumusetea lui Ivy, dar i s-ar fi parut aiurea sa rateze sansa de a rade putin de ea.
  Intr-un mod bizar o placea insa nu avea nici cea mai vaga idee de ce. Poate i se paruse dragut lucrul pe care-l spusese despre padure sau poate ca vazand-o atat de ravasita isi dorise sa o ajute. Ii placea sa repare lucrurile stricate, iar fosta sa colega arata de parca ar fi avut nevoie de o revizie.
  
  Aculta cu grija cuvintele vrajitoarei si se incrunta cand auzi ca Minsiterul daduse o petrecere. Nu intelegea de ce ea nu fusese invitata. Doar ea judecatoare la curtea de Vrajustitie. Curios lucru, isi spuse in gand. Foarte curios.
  'Ce te-a facut sa pleci de la aceasta cina?' intreba Veronique incercand sa inteleaga ce se intamplase cu Ivy.