Hai sa ne gandim putin..

[Aylee L. Lovel]

• Deeci, simt nevoia sa scriu si eu putin. Sunt un exemplu viu si umblatore de "Asa nu". Cand sunt aici, cand nu, cand ma imprietenesc cu lumea, apoi iara lipsesc mult timp si raman pe dinafara si tot asa. Dar hai sa o luam de la inceput.
  
  Tin minte si acum cum am descoperit DarkMark-ul. La mine iar nu mergea netul, ca de obicei in acea perioada, si ma dusesem la mama la servici. In acea perioada primisem o carte numita "Ghidul Harry Potter" (sau ceva de genul) in care explica tot felul de cuvinte cum ar fi cenaturi si din astea, cu exemple din folclor si asa, v-ati prins voi. Si cum Hermione urm cursurile de Aritmantie, era explicat si cuvantul acesta, cu exemple si asa. Dar hai ca deja deviez Ideea e ca vroiam sa aflu mai multe despre asta, asa ca am apelat la batranul goagal. Si oricum intorceamm chestiile, oricum incercam sa caut, tot u singur lucru imi aparea si anume Cursurile de Aritmantie de pe DarkMark. Asa ca la un moment dat m-am dat batuta si am intrat sa vad ce e locul asta. Si uite asa am descoperit forumul. Mi-am facut un cont si... ei bine, de aici toata lumea stie povestea.
  
  Pe forumul asta am cunoscut multe persoane fara de care nu mi-as putea imagina viata. Persoane cu care stau pot sa stau, cum a zis si Julieta, ore intregi pe mess, vorbind, razand, fara sa ne dam seama. Desi de multe ori am disparut de aci, din diferite motive, intotdeauna am simtit nevoia sa ma intorc. Pur si simplu DarkMark-ul face parte din viata mea. Desi cum a zis Lexi, probabil si eu am doua vieti, cea reala si cea virtuala. Iar din viata mea virtuala, ei bine DarkMark-ul e casa mea. Locul in care stiu ca pot veni oricand si voi gasi persoane primitoare, prieteni. Si da, cred ca pot afirma ca Dora cea "virtuala" a schimbat-o (mult sau putin) in bine pe Dora cea "reala". Si la asa ceva nu vreau, dar nici nu pot sa renunt.
  
  Imi pare rau sa aud ca la un moment dat DarkMark-ul va disparea, insa acesta ar putea sa fie adevarul. Dar s-ar putea ca momentul acesta sa nu vina niciodata, sau sa vina candva peste muult, foarte mult timp. Ma si imaginez la 80 de ani, intr-un balansoar, inconjurata de chestiile holografice ale nepotilor mei, din care eu nu inteleg nimic, cu un laptop considerat de ei din epoca de piatra, scriind pe DarkMark Totul depinde de noi. Nu spun sa stam pe DarkMark doar pentru ca sa nu dispara, cumva cu forta. Nimeni nu ne obliga sa fim aici. Dar atata timp cat suntem aici, vom avea parte de amintiri pretioase si de prietenii de neuitat. Si asta conteaza cel mai mult.