fight to survive

[Ivy Thibault]

• Primul lucru la care se gândi Ivy fu faptul că în acest moment ar trebui să se întoarcă pe călcâie şi să plece de acolo cât de repede poate. Şi ar fi fost bine să facă asta. Însă ceva o opri. Poate tonul pe care îi vorbise. Poate acea aură ce îl înconjura odată, iar acum nu mai exista. Nu îi era milă de el. Dar avea nevoie de răspunsuri. Şi probabil acum era cel mai bun moment.
  
  "Buna, Ivy?" îl imită ea ironic. "Nu ai altceva ce ar trebui să îmi spui?"
  Îşi încrucişă braţele şi ridică din sprâncene expectativ. Era o fire calmă, de obicei, însă acum simţea cum toată furia îi dădea pe afară. Nu-l mai văzuse de mult timp pe Mike, aşa că situaţia era şi amplificată cu emoţia surprizei. Avusese de gând să se ocupe de el. Dar Kurt o oprise. Habar n-avea de ce, dar o oprise. Iar acum, după ce se calmase, îşi dădea seama că probabil acesta era cel mai bun lucru de făcut.
  
  Oricum, aştepta scuze. Şi nu avea de gând să plece fără ele.