the night is dark and full of terrors

[Veronique A. Dupont]

• Se departa de Kurt si se aseza la loc pe scaunul sau. Isi atinti privirea pe un punct invizibil si isi puse picioarele sub ea. Stia ca ar fi trebuit sa spuna ceva, dar nu se simtea presata. Avea nevoie de putin timp pentru a procesa toate informatiile primite. Se bucura de sprijin din partea sustinatorilor lui Kurt, iar acum detinea armata familiei Devereux. Nu stia de ce, dar aprecia oferta celui dintai mai mult. Poate pentru ca se gandea la armata familiei sale care disparuse o data cu membrii acesteia. Toti soldatii dezertasera si o lasasera pe Veronique sa-si razbune rudele de una singura. Era mai mult decat evident ca multi dintre acei soldati nu mai traiau, dar acest lucru nu-i adusese nicio senzatie de satisfacere vrajitoarei.
  
  'Atunci voi fi Mahdi al lor' spuse ca trezita din transa, intorcandu-se catre Kurt. 'Dar am nevoie de ajutorul si de sustinerea lor. Plebea este cea care sta la baza unui imperiu. Ea este cea care il sustine' continua vrajitoarea privind mai mult prin interlocutorul sau decat la el.
  
  Isi muta privirea catre Jules si se incrunta. Isi puse mana pe umarul lui, se apropie mai tare de el si continua sa-l priveasca.
  'Si ce le vom promite noi acestor oameni? Ce va vrea armata ta dupa ce razboiul se va termina? Oamenii domnului Malfoy lupta pentru dreptate si pentru ca vad un lider in el, in schimb soldatii nu cunosc astfel de notiuni. Crezi ca va fi suficient sa le oferim bani?' intreba, incercand sa gaseasca raspunsul de una singura. Avea mai multa incredere in oameni care aveau un scop. Nu ii placea la lucreze cu cei care alergau dupa avere pentru ca banii se terminau, iar atunci doreau mai mult.