one hard ring of bell

[Ivy Thibault]

• Ivy zâmbi la remarca fetei. Da, i se mai spusese 'Barbie' de câteva ori. Însă nu aceea era parte importantă, ci cea în care spunea că îi va păstra secretul. Asta voise să audă. Apoi, la următoarea întrebare, Ivy luă o expresie neutră. Ştie că minţi îi şopti o voce din capul său. Pune prea multe întrebări.
  
  Era sigură că minciuna ei nu fusese crezută de Veronique, ceea ce o făcu să-şi dea seama că nu era cineva căreia să îi poţi întoarce spatele fără să nu te simţi prea confortabil. Se pare că citea şi cele mai mici intenţii de înşelăciune, lucru care îi plăcea lui Ivy. Îşi drese glasul şi răspunse.
  
  Se gândi dacă să spună adevărul. Se putea risca? Totuşi, din câte ştia, Ronnie era cea căreia Kurt era pregătit să îi declare război. Însă oamenii aceia nu era a lui Veronique. Era sigură, altfel femeia ar fi omorât-o de mult. Aşa că se gândi că probabil ar fi fost mai bine să spună adevărul.
  
  "Nu a fost o cină la Minister," zâmbi Ivy. "Ziua unei prieten de-ale mele. E bogată, aşa că a trebuit să ne îmbrăcăm toţi elegant. Problema e că mi-am dat seama că cineva mă urmărea. Aşa că m-am gândit să plec acasă. Şi, când am ieşit, m-au prins înainte să apuc măcar să-mi scot bagheta."
  Probabil că Ronnie o credea ceva incompetentă, care nu putea să se proteje pe sine. Nu era aşa. Doar că Ivy nu era nici ea robot. Se pare că lăsase garda jos într-un moment nepotrivit. Lucru care nu se va mai întâmpla.