the night is dark and full of terrors

[Kurt F. Malfoy]

• Mainile ii tremurau iar in clipa in care o atinse pe Veronique,inghiti in sec,nu fiindca i-ar fi fost scarba ci fiindca atingerea insemna sa simti o fiinta vie de langa,sa simti viata curgand prin ea o data cu sangele fierbinte ce-i scalda venele. Emotia era prea coplesitoare,el fiind defapt un sac plin de sentimente,ganduri si demoni interiori ce se plimba pe doua picioare lungi si puternice dar care la cel mai mic obstacol le-ar fi facut sa se impleticeasca iar el si toata incarcatura lui emotionala,ar fi cazut si s-ar fi zdrobit,ramanand rece,un mort viu.
  
  '' Cred ca de mine nu mai trebuie sa te indoiesti,draga mea.'' spuse el cu blandete si emotie in glas
  
  Isi simtea inima batandu-i in piept,mai puternic ca niciodata si isi smulse brusc mana din stransoarea ei,cerandu-si scuze din priviri. Nici cu India,femeia pe care o alesese drept tovarasa de viata,nu putea stabili un contact fizic indelungat. Pentru el era mai important cuvantul,sentimentul si ideea decat partea fizica sau materiala. Pentru el o cauza insemna mai mult decat toata bogatia din lume. Si tocmai de aceea i se alaturase ei. O adora pur si simplu si asta se putea citi foarte usor din gesturile lui si din atitudinea pe care o avea fata de ea,asa ca de ce mai avea nevoie de dovezi atunci cand venea vorba de el? Se indoia de loialitatea sa? Da? Atunci avea sa o faca sa se simta din nou sigura pe el,caci in realitate,tot ce facea era pentru ea.
  
  '' Si nu e nimic,domnule Devereux. As dori sa dam uitarii atitudinea mea. Ma comport astfel cu oamenii pe care nu-i cunosc. Va asigur ca o sa incerc sa ma gandesc de doua ori inainte de a judeca o persoana.'' spuse el umil desi in mintea lui aparu o imagine placuta - el decapitandu-l pe frantuz sau punandu-l pe roata sau orice alt instrument de tortura care avea sa-l faca sa urle si sa ii astampere putin dorinta de a il vedea suferind,mort sau si mai bine,distrus