lyrics of the nature

[William Knight]

• Isi trecu tulburat mana prin par. Se apleca spre Cid si-i mangaie capul. Era cel mai loial caine pe care-l vazuse si avusese vreodata. Il iubea ca pe un frate. Statea cu el vorbind despre prostiile de la locul de munca si despre cum incearca sa intre in vorba cu diferite fete. Era barbat! Trebuia sa-si traiasca viata cumva, iar cainele era unul din motivele pentru care zambea.
  "Um, el este Cid! Este foarte energic." Labradorul te putea da pe spate si la propriu si la figurat. Era un fenomen.
  
  "Esti de pe aici sau.. ?" Nici el nu locuia acolo, insa incepuse sa prinda firul si sa recunoasca anumite persoane pe strada. Iar acele persoane nu erau doar vecinii, omul cu laptele sau bibliotecara. Isi ridica privirea spre cer. Era de un albastru cenusiu. Siar fi dorit ca frunzele verzi ale copacilor sa fie acum galbene sau caramizii. Sa cada sau sa fie duse de vant pana in parul lui. Sa se poata tranti cu Cid in gramezi cu frunze sau sa stea pe o banca si sa priveasca cum totul se intampla.