queens of underworld, rise!

[Guillaume J. Devereux]

• Se uita la Lexie, incepand sa rada. Stia ca ea era prietena cu ceilalti doi, si nu putea avea mare incredere in ea, insa trebuia sa afle ce puneau la cale, asa ca atata timp cat nu o punea sa faca prea multe, atunci era in regula.
  "Stii ce imi spunea mereu tatal meu? O viata in minus nu e niciodata daunatoare", raspunse el, privind-o drept in ochi, incercand sa fie cat putea de serios, insa pufni imediat in ras, punandu-i o mana pe umar.
  "Nu, glumeam, nu o sa ucid pe nimeni. Pai, atata timp cat nu iti incredintez nimic, nu am de ce sa nu am incredere in tine, nu-i asa?"
  
  Ii facu semn sa se apropie de un grup de oameni, prefacandu-se interesat de medaliile pe care acestia le inspectau.
  "Din nefericire, trimisul meu nu poate auzi nimic din ce vorbesc cei doi, asa ca trebuie sa recurgem la alta idee. Ai una in minte?"