and you realise i was never perfect from the start

[Agnes Marie Lovel]

• Agnes, Aylee & Klaus
  
  Mototli bucata de hartie si se infurie. Incaleca matura si o zbughi spre inaltul cerului. Isi imagina ca daca un unchi nebun ii trimisese o scrisoare in care ii cerea ajutorul ei si fratelui ei, poate putea exersa si cu magia neagra.
  
  Vantul ii facea ochii sa lacrimeze mai tare decat atunci cand curata ceapa. Se opri brusc deoarece trecu printr-un card de gaste salbatice, si aluneca de pe matura din cauza opririi fortate. Tipa, deoarece facu cale lunga pana sa cunoasca pentru a doua oara pamantul. Ateriza intr-o gramada de frunze, si probabil isi cam rupse spatele. Privi buimacita in sus, si abia distingea cerul, si cateva siluete incetosate deasupra ei, privind-o.
  
  "Alo?! Unde mi-e matura?" Privirea ei crucisa dadea de inteles ca se lovise si la cap. Ce facea cu Ralph? Probabil o astepta acum. Probabil Klaus era cu el si incepusera treaba fara ea. Era chiar atat de injositoare?Isi freca capul si pipai si ceafa, apoi isi indrepta brusc spatele, auzind cateva oase pocnind pe acolo. De durere. Incerca sa se mentina pe picioare si striga:
  "Accio Fulger!"
  Nu se mai injosi inca odata inghitind saliva ci o scuipa scarbita, dupa care se urca pe matura si se reinalta.