and you realise i was never perfect from the start

[Aylee L. Lovel]

• Incepea sa se plictiseasca de drumul acela mult prea lung. Cu siguranta nu era facut pentru a-l face pe jos, insa nu aveau alt mijloc de transport. Sper sa ajungem la ceva conac urias si fascinant, daca tot mergem atat. Rahelle se opri sa culeaga niste flori. Aylee... ei bine, ei nu ii trebuiau flori. Vroia doar sa ajunga undeva. se aseza pe iarba, stiind ca fustita ei mini neagra nu avea cum sa se muadreasca de la atat. Se lasa pe spate si incepu sa se uite la nori. Se plictisea atat de tare, incat era in stare sa faca ceva productiv cu viata ei. Iar gandul asa o speria.
  
  -Hai sa mergem, am strans niste flori frumoase, o auzi pe Rahelle. Se ridica lenesa, uitandu-se superficial la florile din mana femeii, continuand apoi sa priveasca norii. Apoi realiza ce flori avea femeia in mana.
  -Arunca alea! striga ea, in timp ce ii dadu peste mana.
  
  Ce fel de om putea sa stea acolo, daca isi punea flori otravitoare in curte? Si nu orice fel de flori, ci din lumea magica. Invatase de ele la ora lui Ivy. Nu mai stia exact ce invatase de ele, insa stia ca nu era de bine. Incepu din nou sa merga, pentru ca sa nu trebuiasca sa dea explicatii in legatura cu comportamentul ei. In locul asta locuieste un vrajitor. Nu foarte dragut. Super... Dintr-o data nu mai vroia sa ajunga, insa nu avea cum sa ii explice asta si Rahellei. Ea desi credea, cumva, cu greu, in faptul ca existau vrajitori, nu ar fi crezut si in vrajitori malefici si vrajitore cu potiuni. Ar fi fost prea de tot. Neavand de ales, viperina isi continua drumul.
  Dupa cam un sfert de ora, drumul incepu sa se largeasca. O sa ajungem imediat, isi zise. Fara sa isi dea seama, stranse mai tare in pumn bagheta din buzunar.