luck ain't even luck

[Klaus Lovel]

• Ofta scurt si nu stia ce sa faca doar pentru a-si calma nervii. Idiotul acela care se presupune ca trebuia sa duca corespondenta defapt lenevise pe drum si acum toata afacerea era data naibi. Cum putea sa lucreze cu asa impertinenti? Defapt, cum puteau sa fie asa impertinenti oamenii? Se vedea clar ca lumea se prostea de cum treceau zilele asa ca el incerca sa nu fie in ton cu ei, era singurul lucru care nu voia sa-l faca sau mai bine zis sa devina, sa devina un prost care nu stie decat sa doarma sa bea si sa ajunga acasa beat.
  
  Isi alesese pana la urma o camasa nearga si o pereche de blugi, baga camasa in pantaloni si o lasa deschisa la primi trei nasturi. Se incalta cu o pereche de tenesi albi si isi puse ochelarii de soare pe cap, la fel ca si bagheta in buzunarul blugilor. Iesi din conacul Lovel mai tare ca o sageata si tranti usa in urma lui. Avea sa fie o zi superba iar noaptea si mai superba, luna plina..numai buna de vanat, exact, era un varcolac al naibi de seducator si acum sa vada ce putea sa cucereasca in timpul asta. Incepu sa rada la gandurile lui, era un narcisist.
  
  Se gandi sa treaca putin sa viziteze dragonii, acestia il calmau si in plus i placea sa-i vada, sa-i admire, erau cele mai frumoase creaturi, avea cu sutele foi despre ei acasa puse intr-un sertare cu lacat, unde isi tinea si celelalte chestii ale afacerilor murdare. Ofta scurt si inghiti in sec dandu-si mana prin par ciufulindu-l putin. Isi musca buza inferioara si ajunse acolo cu cateva pocnituri din degete. Observa o tanara cum statea asezata pe scaun si cu picioarele pe masuta. Era al naibi de frumoasa, de ce sa nu o abordeze putin, pierdea ceva? Nu!
  
  Ajunse drept in drept cu ea, zicand:
  - Nu pot sa concep faptul ca o tanara asa frumoasa, poate sa lucreze aici..in locul asta, chiar daca e un loc superb..nu prea e de domnisoare, corect?