luck ain't even luck

[Ivy Thibault]

• Ivy se uită în sus spre băbatul care tocmai vorbise cu ea. Când îl auzise venind, crezusae că era cel care o lăsase acolo să stea degeaba ca o frieră. Oricum, nu mai avea de gând să facă asta. N-avea de cât să-şi piardă slujba, poate că le-ar face un bine fericitului cuplu ca băiatul să petreacă mai mult timp alături de norocoasa iubită.
  
  Afişă un zâmbet ursuz.
  "Da, păi, sincer, eu nu sunt o domnişoară obişnuită" zise ea, ridicând din sprâncene.
  Era ceva care o făcu să se oprească şi să nu se ducă mai departe, fără să îl bage în seamă. Pe lângă faptul că bărbatul era arătos, avea o strălucire în ochi care îi atrase atenţia.
  
  "Însă chiar nu m-aş supăra deloc dacă am putea să ne îndepărtăm puţin de acest stupid pui de dragon," spuse ea, gesticulând spre 'bebeluşul' agitat.