where the wild roses grow

[Isolde du Maurier]

Ronnie&Moreen

• Vrajitoarea rasufla greu. Diparitia si Aparitia o oboseau intotdeauna, mai ales cand era vorba de kilometri intregi. Privi uimita in jurul ei, incercand sa-si dea seama unde se afla, insa era in zadar. Nu cunostea nici un centimetru din Pestera lui Godric, iar locul in care se afla acum i se parea ca de basm, si din cauza asta, avu impresia ca visa. Ii trebuira cateva minute pentru a-si da seama ca nu era nici un vis. Si totusi, portile inalte, de bronz, care ascundeau impresionanta gradina plina cu trandafiri rosii o uimeau. Privi modelul complicat care "trona" pe metal, si inchise ochii. Ii placea acest loc, acest conac scaldat in florile sangerii.
  
  Avea ciudatul instinct de a se apropia si a ciocani, insa se abtinu. Nu avea nimic de cerut sau anuntat, si aparitia ei ar fi fost ciudata. Isi aranja pletele brun-roscate, care-i cadeau in inele mari pe umerii, si clipi somnoros, genele lungi si negre scotandu-i culoarea verde a ochilor in evidenta. Era constienta ca statea si se holba aiurea, si spera doar sa ii vina vreo idee inainte sa fie descoperita.