where the wild roses grow

[Veronique A. Dupont]

• Dinah torcea in bratele stapanei sale in timp ce ea citea niste pagini ingalbenite de pergament. Scrisul era unul marut, dar aranjat, lucru ce-l facea usor de inteles.
  Pisica statea cu pleoapele inchise, dar isi mai deschidea cateodata ochii de smarald cand Veronique nu-i mai mangaia blanita portocalie. Nu intelegea cum de stapana lui prefera sa citeasca niste bucati de pergament invechite in loc sa-l alinte pe el.
  Mieuna nervos, iar atunci Veronique isi intoarse privirea spre el. Ii mangaie crestetul capului, iar mai apoi burtica. Motanul era in delir si torcea mai zgomotos ca niciodata.
  N-ar trebui sa te rasfat atat de mult, isi spuse vrajitoarea in gand si lasa pisica sa mearga libera pe dusumea. Ea se intoarse la documentele sale si continua sa citeasca acel scris marunt.
  
  'Este cineva la poarta' o anunta Anita, slujnica sa bruneta cu ochi de safir.
  Veronique lasa foile de pergament pe masa de langa ea si isi incrucisa bratele la piept. Nu astepta pe nimeni in acea zi si ii era frica sa nu ii fie cumva incredintata o noua misiune din partea Devoratorilor.
  'Cine este?' intreba stapana.
  'O fata. N-am mai vazut pana acum.'
  'Las-o sa intre' ordona vrajitoare, iar apoi isi lua foile de pergament de pe masa si le incuie intr-un mic dulapior de langa usa. Acele documente erau importante si nu voia ca vreun frate de-al sau sa le descopere. Si asa ii era greu sa explice de ce incerca sa-si stranga o armata. Nu dorea sa mai dea explicatii si in legatura cu vraja Protego Horribilis.