luck ain't even luck

[Klaus Lovel]

• Isi arcui o spranceana si incepu sa rada doar ca apoi zambetul sa i se lucreze si mai mult cand observa rochia cu care era imbracata tanara. I accentua intr-un mod excelent formele si arata ca o printesa cu ea, doar evident avea sa se gandeasca doar la asta, nu putea sa o sperie din prima faza, doar era un gentleman, nu? Surase scurt cand tanara il lua de dupa brat si pornira la mica plimbare.
  
  I surase scurt, zicand:
  - Klaus Lovel, dar imi poti zice Klaus. Dar tu? zise el uitandu-se apoi in stanga si in dreapta, auzi cateva zgomote dar incerca sa le ignore, nu voia sa-i fie stricata ziua cu aceasta frumusete langa el si ar fi facut orice doar ca sa fie lasat in pace macar ziua asta. Se enervase destul pe impertinentul de John si nu avea sa-si termine seara cu nervii intinsi la maxim.
  
  - Banuiesc ca o stii pe sora mea Agnes, nu? continua el propozitia ganditor, defapt cine no stia? Era sigur ca Ivy fusese la Hogwarts, defapt studiase acolo si o stia, sora lui roscata era prea evidenta si prea copilaroasa uneori, chiar daca crescuse, ca sa nu fie observata. Insa el tot tinea la ea si avea acel sentiment de protectie, pentru ca era fratele ei mai mare si voia mereu sa o stie bine si in preajma lui.