and you realise i was never perfect from the start

[Aylee L. Lovel]

• Se uita in urma celor doi frati, auzind clar fiecare cuvant din cearta lor, chiar daca aceasta avea loc in spatele usii inchise. Ar fi trebuit sa fie poate rusinata, poate ar fi trebuit sa incerce macar sa nu fie atenta, caci in fond nu era treaba ei. Insa cine putea sa se gandeasca la normele de conduita si la respectarea lor, cand avea asa probleme mari pe cap? Cum indraznea copila lui Ralph sa ii copieze frizura? Era hotarata sa se simta jignita din cauza dungilor roze pe care le vazuse in parul fetei. Mie imi sta mai bine, isi zise, aproband energic. Apoi isi dadu seama ca nu era nici locul si nici timpul potrivit pentru a-si face griji de ceva copila necunoscuta.
  Pentru inceput, era acolo Ralph, de la care inca nu aflase ce vroia de la ea, de ce o adusese acolo si de ce odata cu cei doi nepoti, daca intelesese bine. Apoi mai era si problema Rahellei, pe care trebuia sa o trimita acasa, inventand o scuza buna. Al naibii de buna. Si pe langa toate astea se simtea nevoita sa ii verifice pe cei doi frati. Era Klaus, care vroia sa "se distreze" putin cu verioara lui si Agnes care avea nevoie de cineva care sa o asculte, din cate i se parea ei. Sa luam lucrurile pe rand.
  
  -Intr-adevar, ai talent in a-ti apropria membrii familiei cum nu am mai vazut nicaieri, zise ea pe un ton ironic, batand din palme. De asemenea, se pare ca iti tii prietenii la fel de aproape, de aceea a trebuit sa ma aduci aici cu forta. Hai sa zicem ca in seara asta o sa iti joc jocul, insa maine avem multe de discutat.
  
  Si cu asta iesi din camera, lasandu-l pe Ralph la biroul lui, tragand din trabuc de parca asta ar fi fost singurul lucru care il tinea in viata. Mergand dupa miros, o gasi pe Rahelle admirand una dintre picturile din casa. Ii explica frumos ca se dovedisa ca daduse peste casa de vacanta a unui prieten foarte apropriat de la scoala, asa ca avea sa ramana acolo cateva zile, insa ea, Rahelle,putea sa se duca linistita la acei prieteni ai ei inspre care pornisera initial.
  O asigura pe aceasta ca era in regula, dupa care o conduse pana la masina. Desi stia ca femeia nu era de acord in totalitate cu sleep-overul picat din senin, Aylee stia la fel de bine ca si ea ca nu avea, de fapt, nici un cuvant de spus in ce facea ea. Viperina era independenta din toate punctele de vedere si nu accepta sa nu i se respecte aceasta independenta. Geamantanul si-l trimise cu o miscare de bagheta in casa, iar cu un sarut pe obraz o trimise si pe Rahelle la plimbare.
  Porni inapoi inspre conacul Lovel. Mii de ganduri ii trecura prin minte in timp ce strabatea drumul cei se parea la fel de lung a prima oara, refuzand totusi sa foloseasca orice mijloc magic de a ajunge la destinatie. Oare ce treburi murdare avea iarasi Ralph? Sau in ce problemese bagase de avea nevoie de ajutorul lor? Si de ce al lor, ca tot veni vorba? Mai intelegea sa isi fi chemat nepotii, dar oare ea de ce era acolo? Atatea intrebari fara raspuns si in mijlocul lor se afla el, Ralph. In scurtele perioade pe care le petrecuse acasa la parintii sai reali auzise despre el si despre imperiul lui de minciuni si secrete. Insa auzise ca, de fapt, imperiul acesta nu era altceva decat un nume pus la intamplare unui lucru fara semnificatie. Se zvonea in lumea devoratorilor, don care parintii ei faceau parte de mult timp, ca Ralph nu era altceva decat un magnet de datorii, pe care le aduna cu un frenetism avar. Se intreba daca cei doi frati stiau de ruinele care aveau sa le mosteneasca de la mult iubitul lor unchi.Asta daca le venea lor, bineinteles, Dahlia fiind o alta necunoscuta intr-o ecuatie suprasaturata.
  Fara sa isi fi dat seama, ajunse in fata usilor mari de intrare. Acestea ii aminteau, in mod ironic, de usile de la Hogwarts. Singura mica diferenta fiind ca usile acelea duceau intr-un loc plin de fericire si pace, pe cand acestea... ei bine, asta inca ramaneade descoperit. Incepu sa urce scarile de marmura neagra, lasandu-se condusa de mirosul lucrurilor ei, carate de la usa probabil de un majordom slab si scortos, pana cand ajunse in camera ei.
  Aceasta, nu prea mare, nu prea mica, ii era pe plac. Decorata in stil victorian, piesa de rezistenta era un pat mare, cu baldachin din lemn negru, probabil cires, cu o perdea semi-transparenta de culoarea prunelor coapte. Asternuturile erau de aceeasi culoare, facute dintr-un material moale ca matasea, insa mai putin lucuis si alunecos. Bagajele ei erau puse ingrijit intr-un colt, langa asuta de toaleta ce era confectionata din acelasi lemn ca si patul. Nu se mai uita prin camera ci se aproprie de fereastra mare care se parea care dadea intr-un balcon. Zambi si trase perdelele, intunecand si mai tare camera. Era tarziu si era timpul sa se culce, lasand problemele pentru ziua de maine.