the night is dark and full of terrors

[Veronique A. Dupont]

• Veronique isi sprijini capul de spatarul scaunului, relaxandu-si intregul corp. Pleoapele ii erau inchise dar il simti pe Kurt venind mai aproape de ea. Nu facu nimic insa. Stia ca el nu i-ar fi facut rau si, chiar daca ar fi incercat, era o vrajitoarea mult prea experimentata pentru a-i fi teama.
  Cand isi deschise ochii privi tinta catre lupul lui Jules. Animanul isi intoarse la randul sau privirea spre ea si isi sprijini botul pe masa. Femeia rase scurt, continuand sa priveasca ochii negri ai lupului si se apleca peste masa in asa fel incat sa-i poata mangaia crestetul capului.
  Se intelegea inexplicabil de bine cu animalele si toate pareau sa se calmeze cand isi intalneau privirea cu a ei. Era un talent pe care-l avea de cand era mica, dar pe care nu-l intelegea nimeni. Oamenii o priveau ciudat cand o vedeau in compania celor mai fioroase bestii. Insa ei nu-i pasa pentru ca orice fiara devenea docila si ascultatoare in prezenta vrajitoarei.
  
  'Nu cred ca vom avea nevoie de astfel de masuri' li se adresa barbatilor continuand sa mangaie lupul. 'Deocamdata cele doua armate vor fi separate. Nu vreau ca vreuna dintre parti sa o infulenteze pe cealalta' continua sa explice si isi intoarse privirea catre Kurt. Nu avea deloc incredere in armata lui, mai ales ca era constituita in mare parte din femei. Ii era greu sa se increada in femei pentru ca stia din propria-i experienta cat de parsive si de manipulante puteau fi acestea.
  
  'Acesti oameni trebuie sa stie cat mai putine informatii despre miscarea noastra. Nu sunt cu nimic mai mult decat niste unelte, iar din acest motiv trebuie sa stie ce trebuie sa faca, dar nu si de ce.' concluziona ea, ridicandu-se de pe scaun si ducandu-se de data aceasta in spatele comandantului sau. Isi puse ambele mainie pe umerii barbatului si incepu sa-i maseze usor fara a exercita prea mult presiune asupra lor. 'Nu crezi ca asa-i cel mai bine?' intreba ea, incepand sa-i mangaie gatul barbatului.