Just a feeling

[Wanda J. Bennet]

• Pufni scurt. El credea ca ea avea nevoie de compatimire? Nicidecum, de unde sa aiba ea nevoie de compatimire din fata unui barbat? Invatase pe parcursul vietii si de la mama ei, ca viata nu era usoara dar nici nu trebuia sa te increzi intr-un barbat. Ea era independenta si nu avea nevoie de sustinere, bine..nu era de piatra sau de sticla, caci si cand isi gasea un partener se dedica cu totul. Isi dadu ochii peste cap teatral si brusc ochii ei devenira de un alb stralucitor.
  
  Ai fi zis ca i se dadusera ochii peste cap, dar avea din nou o viziune. Avea sa se intample ceva rau si acel rau era indreptate spre barbat. Inghiti in sec si cand isi reveni la normal se ridica brusc de pe banca si simti cum ceva se apropie, nu stia ce era doar ca nu era de bine si trebuia sa-l avertizeze, in fond..nu putea fi atat de rea incat sa-l lase sa moara sau mai putin rau, sa fie ranit.
  
  Insa nici nu apuca sa zica caci un laser orbitor de un alb stralucitor fu gata sa-i reteze gatul dar tanara il arunca la pamant si din nefericire pentru ea ajunsese peste el. Isi ridica o spranceana, zicand:
  - Nu ma intereseaza scuzele, daca asta ai de gand sa zici. zise ea ridicandu-se de pe el si apoi scuturandu-se mergand mai departe.