where the wild roses grow

[Veronique A. Dupont]

• Interesant, ii sopti o voce subtire in minte, iar vrajitoarea se intoarse catre oaspetele sau. Femeia parea sceptica in ceea ce privea mancarea ce-i fusese oferita. Veronique zambi mai mult pentru sine si lua la randul sau un bob de strugure de pe platou si-l inghiti. Oare straina se gandea ca alimentele ce-i fusesera oferite erau otravite? Acest gand o amuza nespus pe Veronique, dar se abtinu cu greu sa nu rada.
  
  'Ar trebui sa ai mai multa grija unde Apari. Alti vrajitori s-ar putea sa nu fie la fel de intelegatori ca mine' o sfatui pe femeie. 'Oamenii de aici nu sunt la fel ca in Irlanda. Trebuie sa intelegi acest lucru' continua sa-i explice acesteia. Si asta repede sau vei risca s-o patesti rau de tot, completa in gand una dintre vocile sale. Veronique se abtinu insa din a adauga si acea parte. Simtea ca o speriase destul pe vrajitoare si nu avusese nicidecum acea intentie.
  De cand ii auzise numele realizase ca nu era un pericol pentru ea, iar un om ce nu-i era dusman putea deveni in mai putin de cateva momente un aliat pe cinste.
  Fata parea dezorientata, iar acest lucru ii placea vrajitoarei. Daca avea putin timp grija de ea, aceasta Moreen i-ar fi putut intoarce favorul inzecit.
  
  'Ce faci aici in Anglia? Ai vreun prieten la care sa stai?' se prefacu femeia a fi interesata. Nu prea-i pasa daca Moreen avea sa doarma in fata portii sale sau intr-una dintre cocioabele de la marginea satului, dar era curioasa sa vada cate cunostinte avea mica vrajitoare in Anglia.