Just a feeling

[Wanda J. Bennet]

• Isi dadu ochii peste cap dar nu inainte ca sa afiseze un zambet malefic. Primise ce isi dorise, adica faptul ca stia ca undeva inauntrul lui se afla o fiinta buna la suflet si nu un nemernic cum arata la suprafata. Stia ca el patise sigur ceva in trecut oribil si acum asta era doar o masca de compensare a lucrurilor patite. Stia ca masca aceea defapt era doar pusa de forma ca ceilalti sa nu-i vada durerea, caci barbatii nu prea stiau sa-si exprime sentimentele si orgoliul lor era mai mare decat ei insisi..tipic, dar astia erau barbatii si nu aveai cum sa-i schimb.
  
  Se intoarse spre el si ajunse in scurt timp fata in fata. Il privi pret de cateva secunde, voia sa-i spuna ca i pare rau pentru el dar asta ar insemna mila si sigur ori i-ar fi tras o palma ori o replica dura din nou, stia cum e sa-i fie cuiva mila de tine si ura si ea acest lucru. Era cel mai patetic lucru posibil, vorbind teoretic. I zambi scurt, zicand:
  -Cu placere. Insa, orice ai fi patit in trecut scuza-ma, dar nu ai dreptul sa vorbesti cu nimeni..cum vorbesti tu. In primul rand, nu ma cunosti. In al doilea rand nu-mi stii nici macar numele, iar in al treilea rand crede-ma..nu stii sa maschezi o suferinta deloc. zise ea privindu-l bland de data asta, si din nou ochii i devenira albi..stralucitori.
  
  Avusese din nou o viziune, oh la naiba..din nou?! Trebuiau sa plece cat mai repede de acolo altfel ar fi devenit hrana pentru..dusmani! Isi indrepta privirea catre el, zicand:
  - Fugi daca vrei sa fi in viata sau stai daca vrei sa mori..sau defapt las-o balta! zise ea si il prinse de mana tragandu-l dupa ea pana in capatul aleei. Isi trase rasuflarea, zicand:
  - Poti sa pleci daca vrei, nu vreau sa imi scoti ochii dupa ca te-am implicat in problemele mele, zise ea nesigura pe spusele ei.