where the wild roses grow

[Veronique A. Dupont]

• Femeia zambea, dar Veronique reusise sa depisteze pentru o fractiune de secunda o urma de falsitate in acel zambet. Poate ca i se parea ei, dar Moreen arata de parca ar fi avut nevoie de cineva care sa aibe grija de ea. Nu parea a fi cea mai organizata persoana sau cea mai cerebrala, iar acest lucru avea sa aduca cu sine repercursiuni nu tocmai placute.
  Vrajitoarea isi facuse un obicei din a se ingriji de toti cei ce pareau putin ravasiti emotional. Avea o anumita atractie pentru ologi, bastarzi si lucruri stricate.
  
  'Pana iti gasesti un loc unde sa stai, iti pot oferi una dintre camerele mele de oaspeti' ii spuse zambind, iar Dinah ii sari la loc in brate cerand sa fie mangaiat.
  Nici macar ea nu avea nici cea mai vaga idee de ce ii oferise o camera in conacul sau, dar orecum se bucura ca o facuse. Avea mai multe camere decat i-ar fi trebuit vreodata, spatiul fiind mai mult decat suficient pentru a gazdui o armata intrega.
  
  'Casa mea este si asa prea goala. Prezenta ta nu ma va deranja cu nimic' ii explica pe un ton dulceag in timp ce motanul ii sari din brate si incepu sa se gudure pe langa picioarele strainei.
  'Dinah deja te-a acceptat' spuse incepand sa rada usor.