where the wild roses grow

[Isolde du Maurier]

• O privi pe stapana casei cu o urma de usoara neincredere, si urmari cum pisica se apropia de picioarele ei. O felina. Mereu i se spusese ca este ca o pisica. Vicleana si falsa. Gudurandu-se pe langa oameni, profitand de ei, si abandonandu-i cand nu mai avea nevoie de ajutorul lor. Inchise ochii, simtind cum mintea i se goleste treptat, insa ii deschise repede, zambindu-i in acel mod fals Veroniquai. Nu stia cum sa ia oferta ei, si ce raspuns sa-i dea. Analizand timp de cateva minute, isi dadu seama ca daca accepta, isi incalca principiul, conform carora nu trebuia sa ramana datoare cuiva. Iar daca refuza, ei bine, era la fel de incurcat, caci nu stia unde sa se duca. Putea profita de disponibilitatea femeii, insa nu ii placea sa ramana datoare cuiva. Oftand, prinse cu grija pisica si o aseza pe picioarele sale, tragand-o dragastos de urechi.
  
  "Hmm, oferta pare tentanta, dar vreau sa dau si ceva in schimb", raspunse ea, privind-o inexpresiv pe vrajitoare.
  
  Isi intoarse capul spre creatura multumita din poala ei, si ii zambi ca unei partenere. Intr-un final, ridicandu-si capul, ii zambi femeii, dar nu o mai facu in acel mod fals, ci intr-unul prietenesc.