blue moon

[Mark Webber]

Odata ce chelnerul venise, tot ce comandase el erau doua pahare cu vin. Isi intoarse privirea spre ea, pastrandu-si expresia chipului. O asculta atent in timp ce ii vorbise, insa pe masura ce ea continua, chipul lui deveni mai mult decat serios.
Cum de ii scapase totul atat de usor printre degete? De tocmai vestea ca atat sotia, cat si fiica lui erau moarte, trebuia sa colinde intreaga lume a magiei? De ce tocmai despre el se vorbea, el care in urma cu ceva timp, nu-l mai interesa nimic altceva decat propria sa familie? E adevarat ca fusese unul dintre cei mai preferati elevi de la Hogwarts, insa totul se schimbase in clipa in care pur si simplu renuntase la acea viata care il facea celebru, sau cel putin el asa crezuse. Acum, pus fata in fata cu situatia in care se afla, se parea ca totusi nu scapase de nici un fel de urma de urmarire, lucru care il cam enerva.
"Daca aveam nevoie de ajutor, banuiesc ca il ceream si singur", ii raspunse tinerei din fata sa, privind-o fix in ochi.
Mark oricum nu avea sa mearga la nimeni sa ceara ajutorul. Considera ca atat timp cat se simte capabil sa faca fata unui lucru care l-ar pune la incercare poate prea mult, nu avea de ce sa mearga la cineva sa ceara vreun ajutor. Ori era de vina faptul ca era mult prea orgolios si ca isi dorea sa fie el insusi cel care isi razbuna familia. Fusese destul de greu atunci cand ii omorase pe cei care ii rapisera cele mai dragi persoane din viata sa, insa stia ca totul de-abia incepuse, fiind altcineva in spatele la tot, cineva care dirija totul, de parca ar fi fost intr-o piesa de teatru. Insa, realitatea in care traia, nu era deloc o piesa de teatru menita sa te desprinzi cumva de prezent si sa traiesti o alta viata.