Just a feeling

[Wanda J. Bennet]

• Isi arcui o spranceana si pentru cateva secunde nu stia ce sa zica. De ce il ajuta? Prin simplul fapt ca i era singura persoana draga si din familie care i ramasesera. Iubitul si fratele ei murisera in acel accident iar mama ei..din cauza unei potiuni luate gresit. Putea zice ca viata ei era o totala furtuna, un nimic..caci asa se considera si ea, defapt se desconsidera. Inghiti in sec si isi dadu o mana prin par, muscandu-si buza inferioara. Se uita in jur pentru a fi sigura ca nu era auzita sau cineva sa-i urmareasca.
  
  - E singura persoana care mi-a mai ramas din familie..nu as mai suporta inca o pierdere..chiar daca peste celelalte am trecut, defapt nu am trecut dar prefer sa nu vorbesc despre asta, nu vreau sa-l pierd. Asa cum e el e tatal meu si e datoria mea sa-l pazesc la fel cum a facut si el cand eu eram mica si nu stiam greutatile vieti. Stii..uneori trebuie sa uiti trecutul si sa-ti traiesti prezentul, umbrele din trecut mereu te vor urmarii..trebuie doar sa le lasi si sa ramana niste amintiri frumoase puse in rama, cel putin eu asta fac.
  
  Nu i venea sa creada ca i spusese toate astea, in fond era sigura ca lui nu avea sa-i pese de ea, de ce sa-i pese? Isi indrepta privirea in alta parte, zicand:
  - Scuza-ma ca am vorbit ca o moara stricata, uita tot ce am zis..nu ar avea de ce sa-ti pese. Zise ea cu un zambet vag pe buze doar ca apoi sa ofteze scurt si brusc in spatele ei sa apara un individ de cine stie unde si sa-i puna mana la gura disparand cu ea in intuneric. In scurt timp se trezi legata de un scaun si lovita cam peste tot.