lithium

[Isolde du Maurier]

• Urmari tacuta scena dintre cei doi, nestiind ce sa faca si ce sa zica. Intr-un final, se ridica de pe banca, apropiindu-se de nou venit si intinzandu-i mana. Se gandise mult timp daca sa faca asta, si pana la urma decise ca era mai bine sa se poarte asa cum era ea de obicei, dulce, naiva si fermecatoare. Ii zambi bland, intr-un mod strengaresc, si spuse:
  
  "Iti multumesc, desi nu era nevoie. Ma puteam descurca si singura cu asemenea indivizi"
  
  Tonul ei fusese de asemenea jucaus si dulceag. Isi purta masca cea de toate zilele, masca draguta, de fetita cuminte si atragatoare in acelasi timp. Poate ca in alte zile avea s-o lase la o parte, insa azi era mai bine sa o foloseasca.
  "Sunt Lindsay", raspunse ea, evitand sa-si dea tot numele.