thoughtless

[Lexie Stryder]

thoughtless

ME AND GASPARD

• Lexie isi trecu buricele degetelor peste suprafata de lemn negru a mesei. Stia ca nu ar fi trebuit sa inceapa sa se gandeasca din nou la trecut, ca ar trebui sa isi pretuiasca prezentul, indiferent pe cine pierduse pentru a ajunge acolo. Insa mai ales in ultimele zile simtise o dorinta mistuitoare de a-si aminti de momentele frumoase pe care viata i le oferise. Viperina nu fusese niciodata deprimata. Avusese impasurile ei, insa niciodata nu fusese atat de trista incat sa simta ca nimeni nu ar putea-o consola, ca este adancita intr-o groapa imensa care se umple cu rapiditate de noroi. Asa ca era relativ multumita de ceea ce realizase pana in acel moment.
  
  Nu regreta niciun moment in care se arunca prosteste cu capul inainte intr-o relatie de dragoste sau prietenie. Pentru ca durerea de dupa ce fusese ranita sau ranise pe cineva era de mii de ori mai mica decat fericirea autentica pe care i-o adusese momentele placute.
  Se afla intr-o casa mare, insa rece, neprimitoare si goala in Pestera lui Godric. Aceea fusese casa in care Hector locuise inainte sa moara. Hector fusese tatal ei adoptiv. Insa acum aici locuiau niste Incuiati nu foarte fericiti. O familie banala, care nu stiau sa pretuiasca povestea acelui loc.
  
  Viperina Disparu din casa cu un pocnet surd si Aparu pe strada principala. Era o noapte tarzie si tanara vrajitoare se plimba cu un zambet trist intiparit pe buze. Pestera lui Godric fusese unul dintre locurile pe care le frecventase de mica si stia ca meru isi va aminti cu drag de case, de strazi si de atmosfera vrajitoreasca care se ascundea sub fatada Incuiata.
  Isi ridica privirea cand auzi un zgomot si ridica din sprancene. Avea mana bagata in buzunarul din spate al blugilor, strangandu-si bagheta cu putere.