luck ain't even luck

[Ivy Thibault]

• Ivy zâmbi rigid, şi era sigură că Klaus îşi dădu seama că nu pusese întrebarea potrivită. Adevărul era că nu îi plăcea ca oamenii să se bage în treburile ei. Ştia că era doar o întrebare şi probabil că bărbatul o puse numai pentru a face conversaţie. Însă nu era deloc o întrebare inofensivă. Aşa că Ivy minţi, aşa cum făcea tot timpul.
  
  "Nimic, doar m-am gândit că e o noapte frumoasă pentru o plimbare," spuse ea, afişând un zâmbet strălucitor.
  
  Era, într-adevăr o noapte frumoasă, luminată de secera lunii şi stele ce semănau cu picături de sânge de unicorn. Pădurea ce împrejmuia tabăra dragonilor era liniştită şi tăcută, dând un aspect de singuranţă. Însă Ivy fusese destul de mult timp prin împrejurimi pentru a-şi da seama că aparenţele înşală.
  
  "Dar tu?" întrebă fata.