Misunderstood

[Gaspard Müller]

• Trânti dosarul pe birou şi ţipă nervos la un angajat ce se crispă şi imediat se făcu nevăzut. Pufni furios şi îşi dădu părul de pe chip, slăbind cravata ce parcă îl strângea de gât. În acea seară toată lumea îl enerva. Se ridică de pe scaunul său şi clipi de mai multe ori. Îşi luă bagheta, şi ieşi din birou, trăgându-şi pelerina pe el. Ieşi din clădirea Ministerului şi apoi paşii îl purtară spre Aleea Diagon. Nu avea chef să meargă acasă, chiar aşa de repede, aşa că ar fi preferat să bea un ceai.
  
  Ajunse rapid în faţa Ceaunului Crăpat şi intră, aplecându-şi capul în semn de salut, în faţa celor care îl cunoşteau. Deşi părea că cineva ca el, nu putea avea cunoştinţe printre persoanele obişnuite, Gaspard îşi păstrase totdeauna aliaţii câştigaţi de-a lungul timpului. De când fusese elev, până acum. Era mult mai bine când avea pe cineva alături, care să te ajute cu diferite lucruri şi informaţii. Se opri la tejghea şi îl salută pe chelner.
  -Un ceai de trandafiri şi fructe de pădure, spuse calm, apoi începu să bată uşor cu degetele în tejghea.
  
  Când primi comanda, se întoarse şi privi în jur. Era mese libere, dar în orice caz nu dorea să stea singur. Privirea îi căzu asupra unei tinere ce stătea singură. Se gândi că probabil nu aşteaptă pe nimeni la acea oră şi porni cu paşi mici spre ea.
  -E ocupat? întrebă cu glas domol şi-o privi în ochi, afişându un zâmbet şarmant. Clipi de câteva ori, dându-şi câteva şuviţe, la o parte de pe frunte.