two birds never sing the same song

[Astrid Eir Osmund]

• Intr-un mod foarte ciudat ii placusera cuvintele lui, dar in acelasi timp o durusera. Ar fi vrut sa fie si ei doi ca toti ceilalti indragostiti insa ii placea si ideea de a se izola impreuna pe un deal pustiu.
  Se ridica de pe scaun si il urma. Disparura impreuna si aparura pe un deal acoperit cu iarba de un verde crud si papadii delicate ce-si desprindeau puful in bataia usoara a vantului.
  Admira pret de cateva clipe intrega manifestatie a naturii, iar apoi se aseza pe iarba usor umeda. Parea ca plouase in dimineata aceea, iar intrega natura nu parea tocmai dezmortita.
  
  'Este un loc asa de frumos' ii spuse visatoare lui Victor si lasa vantul zglobiu sa i se joace printre suvitele roscate de par. 'Iti multumesc' zambi, apucandu-i mana dreapta intr-a ei. Isi apleca usor corpul inainte si isi fixa privea asupra ochiilor lui. Il astepta pe el sa faca urmatoarea miscare pentru ca ea n-ar fi fost in stare s-o faca niciodata.
  Se simtea la fel de linistita precum stejarul ce le facea umbra. Era atat de contopita cu atmosfera incat abia mai putea simti razele soarelui care le lovea chipurile cu fierbinteala lui. Nimic din ce-i inconjura nu mai conta, decat ea si el, uniti pentru totdeauna in acel spatiu paradisiac.