Sare pe rana.

[Devon d'Madreville]

Traversa camera, de parca era la el acasa. Chipul albicios ranjii cand isi aminti acele momente cand reusi sa-i faca pe doctori sa-l lase sa stea cu ea. Mijloacele nu erau importante. Defapt, nu au fost niciodata un punct prea nobil pentru el. Doar ca reusea sa obtina ce vrea, si asta ii era de ajuns. Realiza ca ea dori sa se ridice si maraii, auzindu-i tipatul nebun de durere. Devon inchise un ochi si rase, doar ca sa-si pastreze fatada de om nepasator. Asa cum si era - sau nu? Se pierdea in propria personalitate, in propriile ganduri, in propriile idealuri si asta nu-i placea. Stia ca al sau caracter era o piedica pentru altii, insa blondul o lua doar ca pe o treapta inspre succes.
Barbatul isi scutura pentru a 3-a oara capul in acea zi si isi alunga ultimele ganduri. " Nimic important, doar monologuri plictisitoare. " isi spuse in intimitatea mintii si se trantii pe un fotoliu comod, tintind-o pe tanara de pe pat cu privirea.
- Cum ai reusit? o intreba, cu accentu-i rarait si , dupa ce termina propozitia, se lasa pe spate, non-salant. Isi aprinse o tigare si lasa ca bagheta sa ii alunece din buzunarul robei, pe uprafata moale. Ridica bucata de lemn ce ii dadea viata si o invartii in jurul ochilor, de parca nu ar fi cunoscut-o atat de bine.