Vin la apus!

[Katharina van der Wall]

• Îşi prinse părul într-o coadă şi îşi dădu gluga la o parte, ochii săi reci, analizând locul. Atât de sec. Îşi dădu ochii peste cap şi intră în bar, sperând că el era deja acolo. Slabe şanse.
  -O să-l iau la bătaie, dacă nu ajunge în cinci minute, mârâi serioasă şi merse la tejghea, comandându-şi o bere. Ce conta că era femeie? Avea şi ea voie să bea ceva din când în când. Îşi aprinse o ţigare şi luă o gură din halbă. Se uită la ceas după cinci minute şi privi în jur. Nu era. Înjură scurt şi mârâi nemulţumită.
  
  Auzi uşa după zece minute şi ridică privirea, zâmbind arogantă când îşi văzu fratele. Îl urmări cu privirea până când se aşeză la masă. Nu putu să nu remarce câtă linişte se făcu şi de asemenea nu se abţinu să nu râdă când văzu că toţi îi priveau şocaţi. Da. Ei fraţii, d'Madreville, erau extrem de cunoscuţi în acel local. Se ridică şi merse spre masa blondului, lăsând halba cu zgomot jos.
  -Îmbrăţişează-mă tipule. Nu te-am văzut de atâta vreme, spuse zâmbind veselă, şi-l privi.