Vin la apus!

[Devon d'Madreville]

Ochii sai se ridicau lenesi, cand de la masa tacuta, pana la fumul ce urca din tigare-n tavan. Se facuse liniste si realzia ca toata lumea vorbea in liniste. Probabil il barfeau. Devon maraii si abea dupa ce sora sa isi termina proprozitia se sinchisi sa isi ridice privirea si sa-i sufle fumul in nas, stind ca o va enerva. Blondul rase si se ridica, tachinand-o, apoi ii cuprinse corpul micut si fusioform intre bratele sale puternice.
Trecuse mult vreme de cand cei doi frati d'Madreville nu si-au mai intersectat drumurile si au produs niste pagube imense, de care, desigur, au scapat prin simplul fapt ca purtau semnul d'Madreville. Insa acest sigiliu il enerva atat de tare pe Devon, incat ii venea sa-si smulga pielea de pe el. Ochii sai albastrii sclipira, dovedind faptul ca iar gandurile sale deveneau sadice.
Realiza ca trecuse ceva vreme de cand stateau imbratisati si ii dadu drumul, ca mai apoi doar sa o impinga pe scaunul de vis-a-vis de el si sa-i dea halba de bere pe gat, ca si cum ar fi fost a lui si nu ar fi avut ruj rosu pe marginea-i.
Blondul dadu din umeri si isi privi sora.