Sare pe rana.

[Cresseda E d'Guillaume]

• Îi auzi râsul şi cumva, inima i-o luă la goană, iar obrajii începură să-i ardă, de parcă ar fi avut febră. Ceva pe acolo. Cloud nu putea crede că el, era acolo. Cu toate astea, faptul că el râdea, nu putu să nu o facă să se simtă ca un copil prostuţ care cădea şi se rănea. Doar că ea nu era un copil prostuţ. Ea era un copil căruia îi lipseau prezenţele părinţilor. De asta se afla aici. De asta, ajunsese în asemenea hal. Deşi o întrebase ceva, nu avea de gând să-i răspundă. Pentru ce să-i atragă dispreţul?
  -Nu contează, rosti cu greu şi privi tavanul, pentru că ştia că dacă se va uita la el, îşi va pierde tot controlul.
  
  Pentru prima oară, îi venea să o omoare pe Isseult. Dar ştia că imediat cum va ieşi de acolo, se va răzbuna pe buna ei prietenă că îi făcuse asta. Îşi înghiţi cu greu lacrimile ce parcă doreau să curgă. Ultimul lucru pe care ar fi vrut să-l facă, era să pară mai patetică decât era deja în faţa lui. Îşi dădu părul de pe fruntea transpirată, şi se uimi pe sine când văzu cât de mult îi tremurau palmele. Îşi muşcă buzele.