Sare pe rana.

[Devon d'Madreville]

" Cuvintele sunt doar gauri negre in care oamenii s-au pierdut incercand sa le gaseasca sensul. " isi repeta Devon in minte si se aproba singur, ca si cum idolul sau i-ar fi tinut o dulce predica. Insa da, el era propriul sau zeu si cat iubea acest lucru.
Ochii sai se plimbau cand de la bucata de lemn, cand la tanara de pe patul tare al spitalului. Se afunda mai mult in fotoliu si lasa fumul tigarii sa creeze cerculete perfecte , care sa se piarda, patetic , inspre tavan. Chipul sau albicios stralucii cand cerul fu brazdat de un fulger nemilos si ploaia ii lua locul, parca alinand pamantul nefericit.
Devon privi peisajul, insa cuvintele ei ii rupsera firul pastelului nebun. Trase aer in piept si se intinse pana la ea, ridicandu-i cu mana bratul si privind ranile.
-Stai sa ghicesc. Sectumsempra? spuse barbatul cu parul ca spicul de grau, insa raspunsul i se citea deja pe chip. El dadu din cap, ca si cum ar fi vorbit cu cineva si il aproba. Si... probabil o javra a Ordinului. Dar de ce? o intreba Devon, facand-o, cu privirea sa albastra, sa ii analizeze chipul.