Vin la apus!

[Devon d'Madreville]

Halba din fata sa ramase fara spuma prezenta mereu si asta il facu sa se intrebe cat timp statura nemiscati. Servetelul cu care fusese atacat de sora sa statea, de asemenea, langa paharul din sticla, cu inscriptii ciudate. Devon fumase prea mult ca sa mai aiba chef - sau poate sa fie capabil - sa descifreze runele de pe aceasta .
Chipul sau forma un zambet ciudat, dar nu la fel de salbatic ca cele normale. Ochii lui albastrii se plimbau de la pieptul surorii sale oana la ochii sai blanzi, intr-un fel. Barbatul se apleca peste masa si buzele sale acum rosiatice, ranjira mai mult.
- Avem fani, sormeo. articula blondul si bufni in ras, apoi ridica halba adusa de o chelnerita pe care nu o cunostea si o dadu pe gat, la fel ca si pe ora sa ce sfarsise in stomacul sau, cu cateva minute in urma.
Stia ca din punctul lui Isseult de vedere, el era mai rece, mai dur si probabil mai animalic ca ultima data cand s-au vazut. Timpul isi lasa amprenta asupra lui, si nu tocmai intr-un mod gingas. Desi, daca il intrebai pe Devon, femeile tot il venerau.