Vin la apus!

[Katharina van der Wall]

• Îşi desprinse părul, căci dintr-odată, imaginea de fată bună şi blândă o călca pe bătături grav. Îşi scutură podoaba capilară bogată şi frumoasă, lăsând-o să-i cadă în valuri pe spate şi piept, acoperindu-i decolteul generos şi îl privi calmă. Rânji la rându-i când îl auzi, iar ochii sclipiră nebuneşte, într-un amestec de amuzament, farmec şi răceală. Îşi linse buzele roşii, bând din bere şi-şi aprinse o ţigare.
  -La ce te aştepţi, amour? Suntem nişte vedete pe aici, spuse cu aroganţă şi râse.
  
  Nu îl privea pe Devon ca pe ceva mai mult decât un frate. Nici n-ar fi putut s-o facă, dar asta era ea. Îşi permitea să vorbească exact aşa cum i se năzărea şi ştia că cei din jur aveau să tacă şi să accepte. Trase un fum, apoi încă unul, şi după câteva secunde, privi masa gri, cum se ridică lent spre tavanul barului. Râse uşor.