Sare pe rana.

[Cresseda E d'Guillaume]

• Realiză abia atunci cât de patetică fusese că se gândise la posibilitatea ca el să simtă ceva mai mult decât milă. În fond, de ce s-ar fi uitat el la o puştoaică, ce spera că-şi va putea răzbuna părinţii, dacă făcea parte din Devoratori. Pentru prima oară de când se trezise, Cloud nu mai simţea durerea provocată de rănile ei, ci pe cea cauzată cel mai probabil de inima sfâşiată. Înjură în sinea-i şi evită să-l privească. Se înfurie când îl auzi şi râse sarcastic.
  -Oh, ai fost îngrijorat. Da, înţeleg. Îmi pare rău, cum mi-am permis? Dar crede-mă, Devon d'Madreville pe care-l cunosc nu dă doi bani pe o persoană, dacă aceea nu e sora lui. Sau chiar el însăşi, zise rece.
  
  Era nedreaptă, ştia asta, dar nu se putea abţine, mai ales când îşi amintea râsul lui. Da, era naivă, indiferent de cât de mult voia ea să demonstreze contrariul. În acea seară îşi îşi dădu seama în sfârşit de lucrul acela, deşi nu se aşteptase ca tocmai blondul să fie responsabilul.
  -Oh şi dacă Isseult nu dorea să demonstreze nimic, nu te trimitea aici. Nu-mi place mila, adăugă la fel de rece.