thoughtless

[Gaspard Müller]

• Îşi dădu părul din ochi, ştiind că probabil arăta îngrozitor în acel moment. De la hainele şifonate, la chipul palid şi obosit. Dar pentru prima oară de când devenise Devorator, nu-i păsa de faptul că cineva ar putea să-i vadă slăbiciunea. În fond, se considera om, deşi probabil nu mai avea suflet ca să fie unul. Trase aer în piept, alungând acele gânduri negre şi îşi concentră toată atenţia, asupra tinerei din faţa sa.
  
  Nu dorea să pară o persoană periculoasă, căci înseamna că ea ar pleca mâncând pământul. Gaspard învăţase pe pielea lui asta, dar nu cu femeile. Cu ele, se purtase întotdeauna cu mănuşi, căci le considera fiinţe fragile, ce s-ar putea dispersa la prima atingere mai bruscă. Îi analiză chipul, căutând semnele unei reacţii dezgustate, dar nu văzu asta.
  
  Rămase uimit în schimb, în momentul în care îi văzu privirea blândă ce i se întipări în ochi şi pe chip. Zâmbi la auzul cuvintelor ei.
  -Oh, dar de obicei inima ne dictează acet lucru, spuse cu zâmbetul pe buze şi se apropie încă un pas de ea, dar nu întrecu limita, lăsând o distanţă între trupurile lor.
  
  -Gaspard. Mă bucur să te întâlnesc, domnişoară Lexie, surâse dulce şi îi cuprinse palma între degetele sale, ducându-i-o uşor la buze, apoi i-o sărută. Zâmbi şarmant şi îi dădu cu blândeţe drumul la mână.