Losing my way

[Gaspard Müller]

• O ajută să se pună pe picioare, căci conştiinţa nu i-ar fi permis să fie un mitocan şi să o lase să se descurce singură, mai ales că fusese vina lui, că dăduse peste ea. O privi zâmbind calm şi îşi dădu părul din ochi, căci îl deranja considerabil. Trase aer în piept şi o analiză rapid, considerând că tânăra era foarte frumoasă. Pentru el, orice femeie avea un farmec aparte, chiar şi una pe care alţi bărbaţi o considerau urâtă, dar pe unele le asemuia la fel de bine, cu nişte zeiţe.
  
  -Sigur nu te-ai lovit? întrebă cu adevărat îngrijorat şi după ce o mai privi atent odată îi cuprinse palma cu a sa şi îi sărută mâna.
  -Eu sunt Gaspard, zise după ce îi dădu drumul la palmă. Tânără nu-i era cunoscută şi îşi dădu seama că probabil era elevă la Hogwarts. Din păcate, nu mai cunoştea elevii ce învăţaseră acolo în ultimii zece ani, căci nu considerase a fi necesar.