the night is dark and full of terrors

[Kurt F. Malfoy]

• Kurt il privi scurt,isi ingusta ochii si isi plasa pe buze un zambet larg,incantat dar totusi retinut in a exprima stari sau ganduri. Daca la exterior era de o formalitate iesita din comun,facand ceea ce se asteptau toti sa faca,inauntrul sau era un vulcan ce ardea continuu,dar nu din cauza furiei ci fericirea lui,extraordinara satisfactie data de cuvintele lui Julien il faceau sa se gandeasca la faptul ca era,intr-adevar,unul din cei mai norocosi oameni din lume. Trebuia sa fie,altfel acel frantuz micut nu ar fi zis,silaba cu silaba,tot ce-ar fi dorit Kurt sa auda.
  
  '' Am inteles,domnule Devereux. Nu va faceti griji,sunt in stare sa-mi sacrific si viata pentru cauza noastra si nici un act de nesupunere nu va exista din partea mea sau a oamenilor mei.''
  
  Fiindca pentru el oamenii erau oameni,nu simple unelte,jucarii cu care Veronique se juca cand avea chef,trimitandu-le la razboi. Nu erau pioni de sacrficiu in acel joc de sah care se dadea pe viata si pe moarte. Erau fiinte vii,erau egali cu el si meritau tot ce era mai bun in timpul vietii si o moarte onorabila si glorioasa atunci cand acel lucruri avea sa vina,daca avea sa vina pe campul de lupta. El si ei - o fiinta intreaga,unul si acelasi. Daca unul cadea jos,ceilalti il razbunau si se simteau incompleti,viata lor ar fi ramas mai pustie decat pana acum. El gandea ca un lider care tinea la oamenii lui,ei gandeau ca niste lideri ce tineau la ei insisi si la o cauza care avea doar cincizeci la suta sanse de reusita.