something in the way

[Isolde du Maurier]

• Incerca sa-l dea jos de pe ea, insa fara prea mult succes, caci se simtea fara vlaga. Cuvintele lui ii ajungeau undeva pana la stadiul de inteles, insa tot nu putea sa le patrunda. Incepea s-o doara capul, si nu vroia sa regrete. Regretele erau pentru cei slabi, iar ea, cel putin acum, nu era slaba. Nu vroia sa fie. Inchise ochii, incercand sa se adune. Ce se intampla cu acest acces de slabiciune?
  "Nu, nu regret. Nu sunt slaba, nu regret", isi repeta ea, ca pe o poezioara invatata la scoala unde nu mersese niciodata, si spusa pe de rost acasa, in fata parintilor.
  
  "Nu e regret. E doar frica de amintirea ei. Sufar de paranoia", continua ea, gandindu-se ca asta era noaptea secretelor, altfel nu ar fi putut sa-si dea atat de mult drumul la gura. Zambi vag, cuprinsa intr-un fel de prag dintre nebunie si constienta.