one more time

[Ivy Thibault]

• Ivy fu complet socata cand vazu ce facea Kurt. Nu se asteptase la asa ceva si cand simti mainile lui atingandu-i talia si coapsele inspira adanc, lasand acea veche senzatie de electricitatea sa o cuprinda din nou. Nu era bine, si stia asta. Fusese slaba o data, fusese vulnerabila si apoi suferise. Insa nu putea sa se abtina, oricat ar incerca.
  
  Isi aseza mainile pe parul lui Kurt si inchise ochii, incercand sa se concentreze pe ceea ce tocmai ii spusese. Nu fusese nimeni. Nici macar un sarut sau o atingere si Ivy isi dadea seama ca motivul pentru care nu fusese nimeni era ca ea nu fusese pregatita sa accepte pe altcineva.
  
  "Nimeni," spujse ea, deschizand ochii. Apoi se apleca si se lasa in genunchi langa Kurt, dornica sa il priveasca in ochi. "Nimeni."
  
  Ii scapa un zambet, si apoi rasul ei nebun, care o cuprinse si o scutura, asa incat atunci cand se uita din nou la Kurt avea lacrimi in ochi de ras.
  "Vezi care e diferenta? Tu ai avut-o pe India. Eu, pe Nimeni."
  Ii scapa inca o tura de ras si simti ca incep sa ii tremure mainile, asa ca se opri. "Tu ai avut pe cineva care sa iti amorteasca durerea."
  Zambi si inchise ochi, stergandu-si incet lacrimile. Cum putea Kurt sa ii provoace atatea sentimente in acelasi timp? Cum putea sa se bucure asa incat sa rada atat, insa sa si planga, cand se gandea la tot prin ce trecuse pentru a ajunge sa reuseasca sa rada din nou.