Never get lost .

[Ryan Wagner]

Ryan & Isseult

• Părăsi camera plictisit , probabil din cauza căldurii insuportabile care era prezentă peste tot. Desigur , stătuse o jumătate de oră să-și aranjeze părul , ca de obicei. Ura faptul că stătea atât de mult , dar îi plăcea să se privească singur în oglindă , admirându-se. Era îmbrăcat cu o pereche de blugi albaștrii și un tricou negru mulat.
  Pășind pe coridor , trecu pe lângă o oglindă. Ca de obicei , se opri , aranjându-și părul încă o dată. Înjură în gând și plecă. Ieși în curtea școlii , și se opri. Privi cerul senin , fără nici un nor. Soarele ardea ca de obicei , făcându-te să tâmpești o dată și o dată.
  În scurt timp părăsi și curtea , îndreptându-se spre pădurea lui Dean , unde știa că era răcoare și soarele nu-l putea atinge cu razele lui arzătoare. Gândul îi zbură la Isseult , și la faptul că avea să se întâlnească cu aceasta în pădure , unde stabiliseră ei cu trei zile în urmă. Un rânjet specific lui îi apăru pe față , continuând să meargă. Avea ceva de mers , dar nu se grăbea , chiar dacă era foarte cald afară.
  În scurt timp zări imenșii copaci , dar știa că mai avea de mers. Imenșii copaci de peste 20 de metri , care erau plini de ciori sau lighioane scârboase.
  Ajunse în sfârșit aproape de intrarea în pădure , și zâmbi când simți adierea rece care venea din pădure. Exact de așa ceva avea el nevoie în acel moment. De răcoare. Intrând în pădure , se adânci mai mult. Nu simțea prezența nimănui , semn că Isseult încă nu ajunsese acolo. Băiatul oftă zgomotos și se sprijini de un copac vechi , așteptând și simțind răcoarea. Exact cum se gândise , soarele nu intra în pădure și nici nu avea să intre.